Ce-i cu 2010?

Ce sa fie cu doo mii zece? Nimic special. Bine, bine, fie! Mint. O s-o iau crescator. Sau descrescator. Ma rog, aleatoriu.

A fost anul in care am reinceput activitatea scout (ftw!), anul in care am invatat si cel mai putin si cel mai mult, dat fiind faptul ca a reunit doi ani de liceu, sau doua jumatati de ani de liceu – ceea ce ar face..un an de liceu? Meh, logica nu-i punctul meu forte, noroc ca cei cativa spre zero care citesc sunt dăştăpţi si ma pricep. Reluam..Anul in care am vazut cel mai frumos rasarit de pe munte, dupa o noapte de cantat continuu, in care am cunoscut persoane noi, multe si super tari, in care mi-am propus sa accept ca Moldova si Oltenia nu sunt niste notiuni aflate tocmai in antiteza, cred, sper, poate, in care am avut un noroc nesimtit, atat de nesimtit incat m-a catapultat mocca peste hotare, in domenii cu destule stele si mancare de ingrasat 10 kg in doua zile, tot pe degeaba, dar si destul de mult ghinion incat sa ma invart intre a pierde avionul si o criza de nervi, un fax de la adresa buna, dar nu pentru mine, o adresa de e-mail care exista si care a pretins ca nu, un “Olteanca ce esti..” si un ras ironic, un “Domnisoara Oana X este chemata de urgenta la poarta Y” si arghhh – hai ca explic. Am uitat daca am mai facut-o sau nu, dar aici este explicatia super-simplificata: era sa pierd avionul catre Madrid, deoarece si pentru ca am uitat sa transfer un act in bagajul de mana, iar cand mi s-a adus extrem de marea valiza, nu era a mea, iar prin fax au fost transferate doar primele trei pagini ale actului in cauza, pe cand doar numarul patru conta. Cat de mult ghinion sa ai?! De la mult in sus.

Re-reluam..Anul in care mi-am zis sa incep sa folosesc chitara pe care mi-am cumparat-o, in care am descoperit ca franceza nu este o limba ataaaaaaaaat de naspa pe cat credeam, daca o gasesti cantata pe muzica potrivita, in care am ajuns de la nimic la 14 rochii and still counting, in care am luat primul zece licean la fizica, in care am luat prima nota sub zece intr-o teza, iar cand spun sub..ma refer la mult sub (cam cu 6 puncte mai sub), in care am capatat n-spe mii de porecle noi, pornind de la Dovlecel, Isterie, Maimutica, Odiseea, Oanaconda si alte cuvinte care contin’ Oana’ sau pot contine ‘Oana’ daca le chinui putin -pe ele, pe cuvinte-  si nemaiterminand vreodata. Anul in care am dat viata unei noi colectii, de ochelari hippie, rotunzi, frumosi, la 5 lei fiecare, traiasca targul!, iar din 4 astept sa se cloceasca alti pui, anul in care au intrat in vocabularul meu cuvinte pentru diabetici, mult prea dulci pentru a oferi exemple, anul in care am pierdut marea mea iubire, Babe, frumosul, iubitul si negrul meu pisic, dar am primit in schimb un diavol zis Luna, o diavolita, de fapt, care are nevoie de o eutanasiere acuuuum, pana nu mai face rau si altor nenorociti, si care a furat infatisarea predecesorului sau. Anul in care am adaugat germana in palmaresul meu -inca una si te-am luat, Rupert Grint!-, in care am auzit cea mai tare replica DIN LUME, de la fratele meu cel mic si, cand vrea, dragut dragut dragut. Vine cam asa: “Oana, ai auzit de trupa Nirvana?” Da, de ce? “Pentru ca m-a pus pe jar!”. Awww, isn’t that sweeeet, coming from an eight year old?

Continuam. Anul in care mi-am serbat ziua pe tren si intr-o sala de sport plina cu mai multi necunoscuti decat cunoscuti si intr-un oras strain, aka un camp, in care am primit un inel, dupa ani in care mi-am dorit sa primesc unul, in care am primit un aparat frumooos si care stie sa faca poze mult mai frumoase, in care..ma rog, multe chestii. Important este ca n-am stricat traditia si am continuat sa ma fac de ras oricum, oriunde, oricand si cu brio! Props to me!

Ce mi-a adus 2011-le, sau inceputul lui? Rasete si zambete. Dadadadadadadada! Cum a spus cineva, “cea mai aiurea si mai misto cantare” din gara, iar traditia are sa continue saptamanal, niste blugi de chelit buzunarul, purtati o data si apoi fuge vopseaua la spalat, unde e inceputul lui 2000, in care se purtau blugi decolorati pe alocuri, poze frumoase, ganduri de norisori roz si pufosi, poate un transplant de personalitate, dar ganduri de nori cu furtuna pentru microfon in general, un proiect frumoooos si o tona de idei pentru viitoare proiecte, multe vise, prea multe sperante, un maraton de lucrari si-oi mai vedea eu ce altceva.

Azi am reusit sa tai prin deget si unghie in acelasi timp, vrand, de fapt, sa tai painea. Iar acum nu mai pot canta la chitara. Stiam eu ca nu trebuia sa astept vacanta pentru a canta..

Alte chestii smechere? Am gasit cea mai tare geaca de ski, cu polar pe interior, super bine facuta, super bine intretinuta, 97% noua -nu putem cere chiar totul- la..nici mai mult nici mai putin de 15 lei. Noroc nesimtit? Da. Compenseaza faptul ca pe precedenta am dat doua nenorocite de milioane. De ce mi-am mai luat alta daca aveam deja una? Pentru ca nu avea gluga. Si da, este un motiv foarte bun!

Penibilitati? Probabil ca oribil de multe, insa nu stiu cum se face ca nu mi le amintesc acum. Si nu, nu ma sfiesc sa le povestesc, insa mi-e usoooor cam greu sa tastez cu super degetul bandajat de doctor Hristu care ma doare ca Satan. Nu o sa zic ca am destula vacanta la dispozitie pentru un nou post, avand in vedere experienta anterioara cu aceasta zicatoare. Da, ai ghicit. Niciodata n-am scris de doua ori intr-o vacanta, cuz I’m lazy like that.

Mediocrule.. Cine vrea sa rada una buna, sa dea rapid un sărci pe youtube la ‘robotzi’ si apoi sa se alature fan-clubului.

Iar acum, duuulce ca o savarina, am sa inchei acest post intersemestrial si mare cat pentru cei doi ani despre care am aberat. Adios!

P.S.: Saptamana viitoare plec intr-o noua calatorie capitalista, inainte de una izapezita si..muntoasa? si jur pe rosu sa profit cat pot de mult de reducerile care au invadat Bucurestiul. Ihihihi. Pentru ca haine, haine si HAINE! Sa-mi spuna cineva sa iau o pauza, va rog frumos!